premeditare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din premedita.

Pronunție

  • AFI: /pre.me.di'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
premeditare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ premeditare premeditări
Articulat premeditarea premeditările
Genitiv-Dativ premeditării premeditărilor
Vocativ premeditare, premeditareo premeditărilor
  1. acțiunea de a premedita și rezultatul ei.


Traduceri