premenire
română
Etimologie
Din premeni.
Pronunție
- AFI: /pre.me'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului premenire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | premenire | premeniri |
| Articulat | premenirea | premenirile |
| Genitiv-Dativ | premenirii | premenirilor |
| Vocativ | premenire, premenireo | premenirilor |
- acțiunea de a premeni și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri