prichici
română
Etimologie
Din ucraineană prypițok.
Pronunție
- AFI: /pri'ki.ʧi/
Substantiv
| Declinarea substantivului prichici | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prichici | prichiciuri |
| Articulat | prichiciul | prichiciurile |
| Genitiv-Dativ | prichiciului | prichiciurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- margine de forma unei suprafețe plane înguste, construită în afară la o sobă sau la o fereastră.
Traduceri
Traduceri