prinus
(Latina)
Etimologie
Din greacă antică πρῖνος (prînos).
Pronunție
- AFI: /'priː.nus/
Substantiv
| Declinarea substantivului prīnus | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | prīnus | prīnī |
| Genitiv | prīnī | prīnōrum |
| Dativ | prīnō | prīnīs |
| Acuzativ | prīnum | prīnōs |
| Ablativ | prīnō | prīnīs |
| Vocativ | prīne | prīnī |
- (bot.) stejar-de-piatră, ilice
Sinonime
- (bot.) īlex