pripon
română
Etimologie
Din slavă prĕponŭ („obstacol”), confer pripona, cuvânt cu sens obscur.
Pronunție
- AFI: /pri'pon/
Substantiv
| Declinarea substantivului pripon | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pripon | pripoane |
| Articulat | priponul | pripoanele |
| Genitiv-Dativ | priponului | pripoanelor |
| Vocativ | ' | ' |
- țăruș înfipt în pământ, de care se leagă animalele pentru a paște într-un anumit loc.
- funie cu care se leagă animalele de acest țăruș.
- par bătut adânc în pământ de care se leagă o ambarcațiune la malul unei ape.
- unealtă de pescuit, constând dintr-o sfoară lungă, de care sunt legate din loc în loc fire scurte, prevăzute cu cârlige la capete.
Traduceri
Traduceri