pripon

română

Din slavă prĕponŭ („obstacol”), confer pripona, cuvânt cu sens obscur.

Declinarea substantivului pripon
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pripon	pripoane
Articulat	priponul	pripoanele
Genitiv-Dativ	priponului	pripoanelor
Vocativ	'	'

țăruș înfipt în pământ, de care se leagă animalele pentru a paște într-un anumit loc.
funie cu care se leagă animalele de acest țăruș.
par bătut adânc în pământ de care se leagă o ambarcațiune la malul unei ape.
unealtă de pescuit, constând dintr-o sfoară lungă, de care sunt legate din loc în loc fire scurte, prevăzute cu cârlige la capete.