probitate

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză probité.

Pronunție

  • AFI: /pro.bi'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
probitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ probitate '
Articulat probitatea '
Genitiv-Dativ probității '
Vocativ probitate '
  1. caracter onest, cinstit; onestitate; cinste; integritate.


Traduceri