proclețire
română
Etimologie
Din procleți.
Pronunție
- AFI: /pro.kle'ʦi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului proclețire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | proclețire | proclețiri |
| Articulat | proclețirea | proclețirile |
| Genitiv-Dativ | proclețirii | proclețirilor |
| Vocativ | proclețire, proclețireo | proclețirilor |
- acțiunea de a procleți și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a procleți