proconsulat

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină proconsulatus.

Pronunție

  • AFI: /pro.kon.su'lat/


Substantiv


Declinarea substantivului
proconsulat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ proconsulat proconsulate
Articulat proconsulatul proconsulatele
Genitiv-Dativ proconsulatului proconsulatelor
Vocativ ' '
  1. funcție de proconsul.
  2. durata de executare a acestei funcții.
  3. sediul proconsulului.


Traduceri