proctită
română
Etimologie
Din franceză proctite.
Pronunție
- AFI: /prok'ti.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului proctită | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | proctită | proctite |
| Articulat | proctita | proctitele |
| Genitiv-Dativ | proctitei | proctitelor |
| Vocativ | ' | ' |
- stare patologică constând în inflamarea anusului.
Traduceri
Traduceri