proeminență

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză proéminence.

Pronunție

  • AFI: /pro.e.mi'nen.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
proeminență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ proeminență proeminențe
Articulat proeminența proeminențele
Dativ-Genitiv proeminenței proeminențelor
Vocativ ' '
  1. caracter proeminent.
  2. parte proeminentă; ridicătură; protuberanță; convexitate.


Traduceri