proeminență
Etimologie
Din franceză proéminence.
Pronunție
- AFI: /pro.e.mi'nen.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului proeminență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | proeminență | proeminențe |
| Articulat | proeminența | proeminențele |
| Genitiv-Dativ | proeminenței | proeminențelor |
| Vocativ | ' | ' |
- caracter proeminent.
- parte proeminentă; ridicătură; protuberanță; convexitate.
Traduceri
Traduceri