progenitură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză progéniture.

Pronunție

  • AFI: /pro.ʤe.ni'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
progenitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ progenitură progenituri
Articulat progenitura progeniturile
Genitiv-Dativ progeniturii progeniturilor
Vocativ ' '
  1. copil care descinde dintr-o familie; urmaș; vlăstar.
  2. animal sau grup de animale tinere în raport cu animalele care le-au născut.


Traduceri