progenitură
Etimologie
Din franceză progéniture.
Pronunție
- AFI: /pro.ʤe.ni'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului progenitură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | progenitură | progenituri |
| Articulat | progenitura | progeniturile |
| Genitiv-Dativ | progeniturii | progeniturilor |
| Vocativ | ' | ' |
- copil care descinde dintr-o familie; urmaș; vlăstar.
- animal sau grup de animale tinere în raport cu animalele care le-au născut.
Traduceri
Traduceri