prolongație
română
Etimologie
Din franceză prolognation.
Pronunție
- AFI: /pro.lon'ga.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului prolongație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prolongație | prolongații |
| Articulat | prolongația | prolongațiile |
| Genitiv-Dativ | prolongației | prolongațiilor |
| Vocativ | ' | ' |
- poziție a unei note dintr-un acord care continuă și în acordurile următoarte; poziție identică a unei note într-o serie de acorduri succesive.
Traduceri
Traduceri