proluviu
română
Etimologie
Din latină proluvium.
Pronunție
- AFI: /pro'lu.vju/
Substantiv
| Declinarea substantivului proluviu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | proluviu | proluvii |
| Articulat | proluviul | proluviile |
| Genitiv-Dativ | proluviului | proluviilor |
| Vocativ | ' | ' |
- depozit de roci fărâmițate, format la poalele munților și ale dealurilor prin acțiunea torenților care spală povârnișurile acestora.
Traduceri
Traduceri