pronunțare

română

Etimologie

Din pronunța + re.

Pronunție

• AFI: /pro.nun'ʦa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului pronunțare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pronunțare	pronunțări
Articulat	pronunțarea	pronunțările
Genitiv-Dativ	pronunțării	pronunțărilor
Vocativ	pronunțareo	pronunțărilor

1. acțiunea de a (se) pronunța și rezultatul ei.

Sinonime

• articulare, articulație, emitere, pronunție, rostire

Traduceri

Traduceri

bosniacă: izgovor (bosanski) m. catalană: pronunciació f.) (català) cehă: výslovnost (čeština) f. chineză: 发音/發音 (fā yīn) (中文) coreeană: 발음 (baleum) (한국어) daneză: udtale (dansk) ebraică: ביטוי (עברית) engleză: pronunciation (English) esperanto: prononco (Esperanto) estoniană: hääldus (eesti) finlandeză: ääntämys (suomi) franceză: prononciation (français) f. friziană: útspraak (Frysk) galeză: cynaniad (Cymraeg) germană: Aussprache (Deutsch) f., Pronunziation (Deutsch) f. (rar)

indoneziană: lafal (Bahasa Indonesia) interlingua: pronunciation (interlingua) islandeză: framburður (íslenska) m. italiană: pronuncia (italiano) f. japoneză: 発音 (はつおん, hatsuon) (日本語) latină: pronuntiatio (Latina) norvegiană: uttale (norsk) m. neerlandeză: uitspraaak (Nederlands) f. poloneză: wymowa (polski) f. portugheză: pronúncia (português) rusă: произношение (русский) spaniolă: pronunciación (español) f. suedeză: uttal (svenska) telugu: ఉచ్ఛారణ (ucchaaraNa) (తెలుగు)