Sari la conținut

proorocire

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din prooroci.

Pronunție

  • AFI: /pro.o.ro'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
proorocire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ proorocire proorociri
Articulat proorocirea proorocirile
Genitiv-Dativ proorocirii proorocirilor
Vocativ proorocire, proorocireo proorocirilor
  1. acțiunea de a prooroci și rezultatul ei.


Traduceri