proptire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din propti.

Pronunție

  • AFI: /prop'ti.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
proptire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ proptire proptiri
Articulat proptirea proptirile
Genitiv-Dativ proptirii proptirilor
Vocativ proptire, proptireo proptirilor
  1. acțiunea de a propti și rezultatul ei.


Traduceri