Sari la conținut

prorocire

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din proroci.

Pronunție

  • AFI: /pro.ro'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
prorocire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prorocire prorociri
Articulat prorocirea prorocirile
Genitiv-Dativ prorocirii prorocirilor
Vocativ prorocire, prorocireo prorocirilor
  1. acțiunea de a proroci și rezultatul ei.


Traduceri