proscomidie
română
Etimologie
Din greacă medie προσϰομιδή (proskomidí), în parte prin intermediul slavă proskomidija.
Pronunție
- AFI: /pros.ko'mi.di.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului proscomidie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | proscomidie | proscomidii |
| Articulat | proscomidia | proscomidiile |
| Genitiv-Dativ | proscomidiei | proscomidiilor |
| Vocativ | ' | ' |
- parte a liturghiei în timpul căreia preotul pregătește pâinea și vinul pentru împărtășanie.
- masa din altar pe care se țin cele necesare pentru împărtășanie.
Traduceri
Traduceri