proviant

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din poloneză prowiant, rusă провянт (proviant), germană Proviant.

Pronunție

  • AFI: /pro.vi'ant/


Substantiv


Declinarea substantivului
proviant
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ proviant provianturi
Articulat proviantul provianturile
Genitiv-Dativ proviantului provianturilor
Vocativ proviantule provianturilor
  1. (înv.) provizii, alimente (pentru armată).


Traduceri

Anagrame

Referințe