Sari la conținut

prubuluire

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din prubului.

Pronunție

  • AFI: /pru.bu.lu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
prubuluire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prubuluire prubuluiri
Articulat prubuluirea prubuluirile
Genitiv-Dativ prubuluirii prubuluirilor
Vocativ prubuluire, prubuluireo prubuluirilor
  1. acțiunea de a prubului și rezultatul ei.


Traduceri