De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din franceză pruin.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
pruină
|
| f.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
pruină
|
'
|
| Articulat
|
pruina
|
'
|
| Genitiv-Dativ
|
pruinei
|
'
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- pieliță fină ceroasă care acoperă unele fructe.
Traduceri
