prunculeț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din prunc + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /prun.ku'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
prunculeț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prunculeț prunculeți
Articulat prunculețul prunculeții
Genitiv-Dativ prunculețului prunculeților
Vocativ prunculețule prunculeților
  1. (pop.) pruncușor.


Traduceri

Referințe