prurit
română
Etimologie
Din franceză prurit.
Pronunție
- AFI: /pru'rit/
Substantiv
| Declinarea substantivului prurit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prurit | prurituri |
| Articulat | pruritul | pruriturile |
| Genitiv-Dativ | pruritului | pruriturilor |
| Vocativ | ' | ' |
- stare patologică constând în mâncărime intensă a pielii sau a mucoasei, provocată de tulburări funcționale ale nervilor pielii.
Traduceri
Traduceri