puça

Vezi și : puca, puçá, púca

catalană

(català)

Variante

• pulça

Etimologie

Din occitană veche pulça, din pluralul pulçe < latină pūlicem, forma de acuzativ singular pentru pūlex („purice”).

Înrudit cu franceză puce, italiană pulce, occitană piusa, portugheză pulga, română purice și spaniolă pulga.

Pronunție

• (occidental) AFI: /ˈpu.sa/
• (central, oriental) AFI: /ˈpu.sə/

Substantiv

puça f., puces pl.

1. (entom.) purice

Cuvinte compuse

• puça comuna
• puça d'aigua
• puça d'anguila
• puça de capellà
• puça de mar

Locuțiuni

• com a puces
• com una puça
• de puça

Expresii

• ésser la darrera puça que pica
• ésser la puça que menys pica
• fer d'una puça un cavall
• fer poques pucesfer puces
• males puces
• tenir males puces

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Din pucer.

Pronunție

• AFI: /py.sa/

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la trecut simplu pentru pucer.