puțintime

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din puțin (el) + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /pu.ʦin'ti.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
puțintime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ puțintime invariabil
Articulat puțintimea invariabil
Genitiv-Dativ puțintimii invariabil
Vocativ puțintime invariabil
  1. (rar) puținătate.


Traduceri

Referințe