pudel

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Pudel.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
pudel
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pudel pudeli
Articulat pudelul pudelii
Genitiv-Dativ pudelului pudelilor
Vocativ ' '
  1. rasă de câini de talie mijlocie, cu părul lung și mițos, folosită la vânatul păsărilor acvatice.
  2. câine din această rasă.


Traduceri