pudicitate

română

Etimologie

Din franceză pudicité.

Pronunție

• AFI: /pu.di.ʧi'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului pudicitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pudicitate	invariabil
Articulat	pudicitatea	invariabil
Genitiv-Dativ	pudicității	invariabil
Vocativ	pudicitate	invariabil

1. însușirea de a fi pudic; pudoare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cupiditate

Referințe

• DEX '98 via DEX online