pulpită
română
Etimologie
Din franceză pulpite.
Pronunție
- AFI: /pul'pi.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului pulpită | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pulpită | pulpite |
| Articulat | pulpita | pulpitele |
| Genitiv-Dativ | pulpitei | pulpitelor |
| Vocativ | ' | ' |
- stare patologică constând în inflamarea pulpei dentare.
Traduceri
Traduceri