punctuare
română
Etimologie
Din punctua.
Pronunție
- AFI: /punk.tu'a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului punctuare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | punctuare | punctuări |
| Articulat | punctuarea | punctuările |
| Genitiv-Dativ | punctuării | punctuărilor |
| Vocativ | punctuare, punctuareo | punctuărilor |
- acțiunea de a punctua și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a punctua