punere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din pune.

Pronunție

  • AFI: /'pu.ne.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
punere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ punere puneri
Articulat punerea punerile
Genitiv-Dativ punerii punerilor
Vocativ punere, punereo punerilor
  1. acțiunea de a pune și rezultatul ei.


Traduceri