puntare
română
Etimologie
Din punta.
Pronunție
- AFI: /pun'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului puntare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | puntare | puntări |
| Articulat | puntarea | puntările |
| Genitiv-Dativ | puntării | puntărilor |
| Vocativ | puntare, puntareo | puntărilor |
- acțiunea de a punta și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a punta