pupătură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a pupa + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /pu.pə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
pupătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pupătură pupături
Articulat pupătura pupăturile
Genitiv-Dativ pupăturii pupăturilor
Vocativ pupătură pupăturilor
  1. (fam.) sărutare, pupat.


Traduceri

Referințe