puricire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din purici.

Pronunție

  • AFI: /pu.ri'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
puricire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ puricire puriciri
Articulat puricirea puricirile
Genitiv-Dativ puricirii puricirilor
Vocativ puricire, puricireo puricirilor
  1. acțiunea de a purici și rezultatul ei.


Traduceri