râvnire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din râvni.

Pronunție

  • AFI: /rɨv'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
râvnire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ râvnire râvniri
Articulat râvnirea râvnirile
Genitiv-Dativ râvnirii râvnirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a râvni și rezultatul ei.


Traduceri