răbojire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din răboji.

Pronunție

  • AFI: /rə.bo'ʒi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
răbojire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răbojire răbojiri
Articulat răbojirea răbojirile
Genitiv-Dativ răbojirii răbojirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a răboji și rezultatul ei.


Traduceri