rămuri

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din ramură.

Pronunție

  • AFI: /rə.mu'ri/


Verb


Conjugarea verbului
(se) rămuri
Infinitiv a (se) rămuri
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) rămurească
Participiu rămurit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (pop.) a se ramifica.


Traduceri

Anagrame

Referințe