rănire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din răni.

Pronunție

  • AFI: /rə'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
rănire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rănire răniri
Articulat rănirea rănirile
Genitiv-Dativ rănirii rănirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a răni și rezultatul ei.


Traduceri