răscroitură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a răscroi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /rəs.kro.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
răscroitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răscroitură răscroituri
Articulat răscroitura răscroiturile
Genitiv-Dativ răscroiturii răscroiturilor
Vocativ răscroitură răscroiturilor
  1. răscroială.


Traduceri

Referințe