răsputere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din răs- + putere.

Pronunție

  • AFI: /rəs.pu'te.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
răsputere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răsputere răsputeri
Articulat răsputerea răsputerile
Genitiv-Dativ răsputerii răsputerilor
Vocativ răsputere răsputerilor


Locuțiuni

  • (loc.adv.) Din răsputeri sau (rar) din răsputere = din toate puterile, cu toate forțele.


Traduceri

Referințe