răsunare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din răsuna.

Pronunție

  • AFI: /rə.su'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
răsunare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răsunare răsunări
Articulat răsunarea răsunările
Genitiv-Dativ răsunării răsunărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a răsuna și rezultatul ei.


Traduceri