De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din rătui.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
rătuire
|
| f.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
rătuire
|
rătuiri
|
| Articulat
|
rătuirea
|
rătuirile
|
| Genitiv-Dativ
|
rătuirii
|
rătuirilor
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- acțiunea de a rătui și rezultatul ei.
Traduceri
