Sari la conținut

rătuire

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din rătui.

Pronunție

  • AFI: /rə.tu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
rătuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rătuire rătuiri
Articulat rătuirea rătuirile
Genitiv-Dativ rătuirii rătuirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a rătui și rezultatul ei.


Traduceri