răzlețire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din răzleți.

Pronunție

  • AFI: /rəz.le'ʦi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
răzlețire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răzlețire răzlețiri
Articulat răzlețirea răzlețirile
Genitiv-Dativ răzlețirii răzlețirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a răzleți și rezultatul ei.


Traduceri