rașpel

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Raspel Raspiel.

Pronunție

  • AFI: /'raʃ.pel/


Substantiv


Declinarea substantivului
rașpel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rașpel rașpele
Articulat rașpelul rașpelele
Genitiv-Dativ rașpelului rașpelelor
Vocativ ' '
  1. pilă, de obicei lată, cu dinți rari și mari, folosită la prelucrarea pieselor de lemn sau de metal cu duritate mică.


Traduceri