racletă
Etimologie
Din franceză raclette.
Pronunție
- AFI: /ra'kle.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului racletă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | racletă | raclete |
| Articulat | racleta | racletele |
| Genitiv-Dativ | racletei | racletelor |
| Vocativ | ' | ' |
- unealtă folosită în operații de curățare sau de răzuire a unor suprafețe; răzuitor.
Traduceri
Traduceri