radiculă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză radicule.

Pronunție

  • AFI: /ra'di.ku.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
radiculă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ radiculă radicule
Articulat radicula radiculele
Genitiv-Dativ radiculei radiculelor
Vocativ ' '
  1. parte a embrionului unei semințe care, după germinație, se transformă în rădăcina plantei.


Traduceri