ranfort

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză renfort.

Pronunție

  • AFI: /ran'fort/


Substantiv


Declinarea substantivului
ranfort
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ranfort ranforturi
Articulat ranfortul ranforturile
Genitiv-Dativ ranfortului ranforturilor
Vocativ ' '
  1. element de rezistență, format din una sau mai multe bare de metal, care servește la întărirea unei construcții.


Traduceri