Sari la conținut

rangă

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /'ran.gə/


Substantiv


Declinarea substantivului
rangă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rangă răngi
Articulat ranga răngile
Genitiv-Dativ răngii răngilor
Vocativ rangă răngilor
  1. bară de fier, teșită la unul din capete, servind ca pârghie pentru ridicarea sau deplasarea unor obiecte grele sau la desfacerea unor pavaje.


Traduceri

Referințe