raniță

română

Din rusă ranec.

Declinarea substantivului raniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	raniță	ranițe
Articulat	ranița	ranițele
Genitiv-Dativ	raniței	ranițelor
Vocativ	'	'

sac care se poartă în spate și este folosit la transportarea lucrurilor necesare la drum; rucsac.
geantă prevăzută cu curele pentru a fi purtată de obicei în spate de elevi; ghiozdan.