raniță
Etimologie
Din rusă ranec.
Pronunție
- AFI: /'ra.ni.țə/
Substantiv
| Declinarea substantivului raniță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | raniță | ranițe |
| Articulat | ranița | ranițele |
| Genitiv-Dativ | raniței | ranițelor |
| Vocativ | ' | ' |
- sac care se poartă în spate și este folosit la transportarea lucrurilor necesare la drum; rucsac.
- geantă prevăzută cu curele pentru a fi purtată de obicei în spate de elevi; ghiozdan.
Traduceri
Traduceri